DESPRE ARTĂ ȘI POEZIE CU MIHAELA HURĂ

Când mi se face foarte dor de mine
și trec prin păsări muguri de ninsoare,
mă iau de suflet și cobor în tine
ca un ocnaș în muntele de sare
.(În tine)

Dorohoiul se dovedește a fi un spațiu care a adunat o seamă de valori incontestabile. Avem istorie, avem tradiții și obiceiuri păstrate cu sfințenie, avem oameni interesanți, avem cultură, peisaje, un strop de arhitectură, artă plastică și, bineînțeles, tot soiul de povești. Avem, fără doar și poate, și literatură. Dacă ne uităm bine aici, o găsim pe doamna prof. Mihaela Hură, o autoare ale cărei scrieri ne țin treji până dimineața, răscolindu-ne sufletele.

Pentru că am vrut să împărtășim cu dumneavoastră povestea acestui om extraordinar aflat în plină ascensiune, și pentru că e o adevărată plăcere să povestești cu ea, vă prezentăm în cele ce urmează, câteva scrâmpeie din viața artistică a acestui om de cultură al Dorohoiului, care te ține în loc cu sensibilitatea și inteligența ce transpare din fiecare cuvânt așternut în cărțile ei, o prezență cu un zâmbet larg, cald și sincer, dar, mai ales, o scriitoare cu un condei măiestrit.

Mihaela Hură s-a născut la Darabani, pe 16 aprilie1971, a copilărit la Păltiniș și la Văculești, în județul Botoșani, iar de la 11 ani locuiește în Dorohoi. A absolvit Liceul Industrial nr. 2, Dorohoi (Colegiul Național „Grigore Ghica” de astăzi) și Facultatea de Litere a Universității „A.I. Cuza”, Iași. Din 1993 este profesoară de Limba și literatura română la Colegiul Național „Grigore Ghica”.

Începe să scrie în 2014, când apare și primul volum de poezie pentru copii – „Cu stele în buzunar” (Editura Zorio, București) – lansat la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, București.

În 2015 devine redactor-șef al portalului național „Literatura Copii”, înființat și condus de scriitorul Petre Crăciun. Este redactor al volumului de poezie pentru copii „Împăratul copil”, de Petre Crăciun (Editura Zorio, București, 2015) și al volumului de basme „Clipa de poveste”, de Dan Hașdean (Editura Zorio, București, 2015).

Publică poezii în antologiile colective „Doisprezece” (Editura Topoexim, București, 2015) și „Preludii pentru fluturi” (Editura Art Creativ, București, 2015).

În 2016 obține Premiul Teatrului „Luceafărul” pentru copii și tineret din Iași la Concursul Național „Ion Creangă” de creație literară – „Poveștile de la Bojdeucă” și Premiul INOCENTIA la Concursul Internațional de Poezie „Călător prin stele”, Onești.

Al doilea volum de poezie pentru copii – „Hai să-ți povestesc și ție!” – apare în 2017, la Editura Zorio, București, și este lansat la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, București.

Este membru al juriului național al Concursului de Creație pentru elevi „Tinere condeie” (2017, 2018, 2019) și director administrativ al Taberei Naționale „Tinere condeie” (2017, 2018).

Din 2018 este membru al Asociației Culturale INTEGRITAS din Dorohoi, înființată de Carmen, Dana și Alexandru Abdulbaki, al cărei obiectiv este îmbogățirea vieții culturale a orașului prin organizarea de spectacole, de lansări de carte, de conferințe pe teme diverse și prin promovarea artiștilor locali.

Este corector la Libris Editorial, Brașov, din 2018 până astăzi.

În 2019 obține Premiul I la prima ediție a Concursului Național de Poezie „Emandiana”, Pecica.

Volumul de poezii „În sertare, timpul” apare în 2019, la Libris Editorial, Brașov, și este lansat la Târgul de Carte și Muzică Libris, Brașov.

Este unul dintre autorii volumului colectiv „coronaJurnal”, coordonat de scriitorul Petre Crăciun și apărut la Editura Zorio, București, lansat on-line pe 28.04.2020.

Pe versurile Mihaelei Hură au compus piese mai mulți cantautori de muzică folk: dorohoianul Sebastian Ionel, Dan Manciulea, Romeo Mocanu, Vali Petcu, Marian Tudoroiu, Cătălin Stepa, trupa Clipa, Tatiana și Marius Ojog, trupa Antic, Irinel Varga, Cristina Zaharia.

Pe final, haideți să intrăm puțin în universul artistic al Mihaelei Hură și să divulgăm noi motive de a redescoperi plăcerea cititului și emoția deschisă de puterea cuvintelor…  

Și ce toamnă ești, iubito,
când te vor atâtea ploi
și-ți trec râuri printre gene
să ne bea pe amândoi.

Ce lunatici cresc în tine
pui însingurați de lup
când ți-e sufletul aripă
de albină fără stup.

M-ai legat la ochi cu ceață,
mi-ai pus lanțuri îngerești
să nu văd în tine ploaia,
să nu văd ce toamnă ești.

Și prin apele-nserate
care ți se plimbă-n trup,
nu auzi nici tu, iubito,
cum mă urlă pui de lup…

 (ȘI CE TOAMNĂ EȘTI, IUBITO)