Meșterul Manole – Marcel Olinescu

  1. În sus pe Argiș

Prin cel cârpeniș

Plimbă mi se plimbă

3. Pe Argeș în jos,

Pe-un mal frumos

Negru Vodă trece,

Cu tovarăși zece

Nouă meșteri mari,

Calfe și zidari

Și Manole zece,

Care-i și întrece.

5. Ai, mic ciobănaș,

Neaoș ciobănaș

Cu oile umblând

Și mi le-ntorcând,

Nu cumva-i văzut

Pe unde-ai trecut

Un zid părăsit

Și neisprăvit

La loc de grindiș

La verde aluniș

7.Cât îl auzea,

Domnu-n veselea

Și curând pleca,

Spre zid apuca,

Cu nouă zidari

Nouă meșteri mari,

Cu manole zece,

Care-i și întrece.

Domnu de-mi pleca

Mult ca nu mergea.

9. Iar dacă-l vedea

Bine că-i părea

Din gură zicea:

Iată zidul meu

Aici aleg eu

Loc de mănăstire

Și de pomenire

Deci voi meșteri mari

Calfe și zidari

Curând vă gătiți

Lucrul de-l portniți

11. Și precum zicea

Domnul poruncea

Domnu-i ajuta

Și-le aducea

Var și cărămidă

Că-i pustie multă

Că-i lucrare ultă.

13. Dar ce se-ntâmpla.

Ziua ce-mi zidea

Noaptea se surpa,

c-așa domnul va

așa tot așa.

Ei se tot cerca

Zidul că-ndrepta

Zidul că-ntărea

Trei ani că lucra

Dar geaba era

Zidul ce-mi zidea

Noaptea se surpa.

15. Noaptea când sosea

Pe zid se culca

Și abia-ațipea.

Doamne, nu dormea,

În vis că visa

Un vis aievea.

Zi când se făcea,

El mi se scula

Zidul jos vedea

Și iar se gândea,

Ziua cât ținea.

17. Io că v-am chemat

Și v-am adunat

O vorbă să vorbim

Sfat să sfătuim

Plan să plănuim

Că zid ce zidim

Surpat î-l găsim

Și io c-am visat

Vis adevărat

Că-n zadar muncim

Că-n zadar trudim

Până nom clădii

Până nom zidi

Chiar în temelie

Tânără și vie

d-o dalbă soție.

19. Care mândrișoară

Care soțișoară

Întâi c-o veni

Joi de dimineață

Pe nori și pe ceață

Aici în departe.

Pe nori și pe ceață

Voi s-o apucați

Frumos s-o luați

Pe zid s-o urcați

În zid s-o băgați

Și să mi-o zidiți

Zidul să sfarșiți

Lucrul să-mpliniți.

21. Iată-n zori de zi

Manea se trezi

Ș-apoi se sui

Pe gard de nuiele

Și mai sus de schele

Și în câmp se uita

Drumul cerceta

Când vai ce zărea?

Cine când venea?

Soțioara lui

Floarea câmpului.

23. Doamne minunate

Doamne îndurate,

Vai, ce te-am rugat,

Toate mi le-ai dat

Dă Doamne ș-acum

Să-i iasă pe drum

Lupoaică turbată

Cu gura căscată

Cu limba-nfocată

Doar mi s-o speria

Doar s-ompiedica

Bucate o vărsa

Înapoi c-o pleca

S-o întârzia.

25. Manea mi-o vedea

Inima-i seca

Din ochi lăcrăma

Și așa mi zicea:

” Doamne Minunate!

Doamne Îndurate!

Orice te-am rugat

Toate mi le-ai dat.

Dă Doamne pe lume”

Ploaie cu spume

Să facă pâraie

Să curgă șiroaie

Apele să crească

Mândra să-mi oprească

S-o oprească-n cale

S-o întoarcă din cale.

27. Manea mi-o vedea

Inima-i plângea

Și iar se-nchina

Și iar se ruga.

Doamne, Doamne Sfinte

Doamne Milostive

Orice te-am rugat

Toate mi le-ai dat

Suflă Doamne un vânt

Suflă-l pe pământ

Brazii să-i îndoiaie

Paltini să-i despoaie

Munții să-i răstoarne

Mândra să-mi întoarne

Să mi-o-ntoarne-n cale

S-o ducă la vale.

29. Că mereu venea

Pe drum șovăia

Și s-apropia

Și amar de ea.

Iată c-ajungea

Meșterii cei mari

Calfe și zidari

Mult se-nveselea

Dacă o vedea

Manole că-mi sta

La cer se uita.

31.Ana se-ncredea

Și vesel râdea;

Iar Manea ofta

Și se apuca

Zidul de zidit

Visul de-mplinit

Zidul se suia

Și o cuprindea:

Pân la gleznișoare

Pân la pulpișoare

Iar ea vai de ea

Nici că mai râdea

Ci mereu zicea:

33. Iar Manea tăcea

Și mereu zidea

Zidul se suia

Și o cuprindea

Pân la costișoare

Pân la gleznișoare

Pân la pulpișoare

Pân la țîțișoare.

35. Doamne, Doamne Bune!

Trimite pe lume

Îngerașul tău

La copilașul meu

Ploaia d-o cădea

Pe el l-o scălda

Zăpada d-o ninge

Pe el mi l-o unge

Frunza d-o pica

Mi l-o înfășa

Vântul d-o sufla

Mi l-o legăna

Soarele-o luci

Și mi l-o încălzi.

37. Manole, Manole

Meștere Manole

Zidul rău mă strânge

Trupușorul-mi frânge

Viața mi se stinge

39. Iar cei meșteri mari

Calfe și zidari

Cum sta pe grindiș

Sus pe-acoperiș

Vesel se mândrea

Ș-apoi răspundea:

Ca noi meșteri mari

Calfe și zidari

Alții nici că sunt

Pe acest pământ

Află că noi știm

Oricând să zidim

Altă mănăstire

Pentru pomenire

Mai luminoasă

Și mult mai frumoasă.

41. Foaie ș-o lalea

Ei dacă vedea

Mult se văieta

Și mult se ruga

Dar Vodă zicea:

Nu voiu să mai fie

Nici să se mai știe

D-altă mănăstire

Chip de pomenire

Nici să vă suiți

Să vă bizuiți

Ca ea să clădiți.

43. Frunză de măceiș

Sus pe înveliș

Sus pe coperiș

Nouă meșteri mari

Calfe și zidari

Cu Manole zece

Care-i și întrece

Stau și tot privesc

Planuri plănuiesc

Și mereu postesc

Trei zile de vară

Și alte nouă iar Din zori până-n seară.

47. Și dacă-mi vedea

El mi se scula

Sită că-mi lua

Bine c-o cioplea

Șase muchi venea

Cu ținte-o bătea

Cu cuie de fier

Cu ținte d-oțel

Și unde-o bătea

Sânge că țâșnea

Nimic nu-i păsa

C-așa Domnul va.

50. Manole, Manole

Meștere Manole

Zidul rău mă strânge

Trupușoru-mi frânge

Copilașu-mi plânge

Viața mi se stinge.

52. Iar unde cădea

Ce se mai făcea?

O fântână lină

Cu apă puțină

Cu apă sărată Cu lacrimi udată

2. Plimbă Negru Vodă pe alba-i moșie

c-o verde cocie,

verde zugrăvidă,

într-aur poleită

cu opt telegari,

cu nouă meșteri mari,

și Manole zece,

care mi-i întrece.

4. Ei că mi-au umblat

Țara-n lung și-n lat

Ei că se plimba

Si-mi și căuta

Loc de mănăstire

Și de pomenire

D-un cioban să da.

Domnul de-l vedea,

Vreme nu pierdea,

Din cale-l oprea.

Și mi-l întreba.

6. Ba doamne-am văzut

Pe unde-am trecut

Un zid părăsit

Și neisprăvit.

Câinii cum îl văd

La el se răpăd

Și latră-n pustiu

Și urlă a mortiu

8. Și iată-mi vedea:

Cel zid părăsit,

Vechi și mucezid,

De mult părăsit.

Iar de-mi ajungea

Și dacă-l vedea

Bine ne părea.

Domn descălica

Pe jos că mergea

Cruce iși făcea

Și se închina

Zidul ocolea

Zidul ca-mi privea.

10. Ca să-mi ridicați,

Aici să-mi durați,

Mănăstire manăstire-nnaltă.

Cum na fost mai alta,

Că voi da averi

Voi face boieri,

Iar de nu,apoi,

V-oi zidi pe voi

V-oi zidi de vii

Chiar în temelii.

12. Faoie și-o lulea

Manole-ncepea

Sforile-ntindea

Locul măsura.

Șanțuri lungi săpa,

Lucrul că-mi zoria

Zidul că-mi zidea.

14. Foaie și-o lalea

Manole-mi vedea

Pe gânduri că-mi sta

Din adânc ofta

Iar dacă-mi vedea

Că nu folosea

Și nu-nainta

El mi se scula,

Zori când se ivia

Lucrul nu lucra

Că toată ziua

Din ochi măsura

Gându-și frământa

Soare când sifințea

Lucrul când lăsa

Acas-nu-mi pleca

La zid că mânca.

16. Eară când sosea

Lucrul când lăsa

El că-mi-și chema

Nouă meșteri mari

Calfe și zicari

Icoana-mi lua

Pe masă o punea

Din gură zicea:

Nouă meșteri mari

Calfe și zicari.

18. Hai să ne-nchinăm

Hai să ne rugăm

Și hai să jurăm

Jurământul mare

Pe pâine, pe sare,

Pe sfintele icoane

20. Cei nouă zidari,

Nouă meșteri mari

Ei mare că-mi sta

Până se-nsera.

Acas când mergea

Vorbe nu-și ținea

Taina n-o păstra

Și că îmi spunea

La cele soțioare

La cele zinișoare

Lucrul să-ntârzie

La zis să nu vie

Joi de dimineață

Pe nori și pe ceață

22. Ea se apropia

Și îi aducea

Prânz de mâncătoare,

Vin de băutură.

Cât el o zărea

Inima-i sărea

În genunchi cădea

Și plângând zicea:

24. El, cum se ruga

Domnul l-asculta

Lupoaica-i ieșea.

Ea se speria

Și se-mpiedica.

Bucate vărsa

Înapoi se-ntorcea

Și altele lua

La zid că-mi pleca

La drum că-mi zoria.

26. Domnul se-ndura

Norii aduna

Ceru-ntuneca

Și curgea deodată

Ploaie spumecată

Ce făcea pâraie

Și umbla șivoaie.

Dar oricât cădea

Mândra n-o oprea

Ci ea tot venea

            Și s-apropia.

28. Domnul se-ndrura

Ruga-i asculta

Și suflă un vânt

Un vânt pe pământ

Paltini că-ndoia

Brazi că depoia

Munții-i răstruna.

Iară pe Ana

Nici c-o înturna

Ea mereu venia.

30. Mândra-și săruta

În brațe-o lua

Pe schele o urca

Pe zid o punea

Și glumind zicea:

Stai mândruța mea

Nu te speria

Că vrem să glumim

Și să te zidim.

32. Manole, Manole

Meștere Manole

Ajungă-ți de șagă

Că nu-i bună, dragă

Manole, Manole

Meștere Manole

Zidul rău mă strânge

Trupușoru-mi frânge.

34. Iar ea vai de ea

Tot mereu plângea

Și mereu zicea:

Manole, Manole

Meștere Manole

Zidul rău mă strânge

Țîțișoara-mi frânge

Copilașul-mi plânge.

36. Manole tăcea

Și mereu lucra

Zidul se suia

Și o cuprindea:

Pân la costișoare

Pân la țîțișoare

Pân la buzișoare

Pân la ochișori

Încât vai de ea,

Nu se mai vedea

Se auzea

Din zid că ieșea

Un glas ce zicea:

38. Zidul se-nălța

Zidul se-nchiega

Și ce se lucra

Noaptea nu cădea

Pân se isprăvea

Sfânta mănăstire

Pentru pomenire

Dar pe când lucra

Tot mai auzea

Un glas răgușit

Un vaiet topit.

40. Voi meșteri zidari

Zece meșteri mari

Spuneți-mi cu drept

Cu mâna la piept

De aveți meșterie

Ca să-mi faceți mie

Altă mănăstire

Pentru pomenire

Mult mai luminoasă

Și mult mai frumoasă?

42. Domnu-i asculta

Și pe gânduri sta.

Apoi poruncea

Schelele să strice

Scări să le ridice

Iar pe cei zidari

Zece meșteri mari

Să mi-i părăsească

Ca să putrezească

Acolo pe grindiș

Sus pe-acoperiș.

44. Și dacă-i zicea

Acolo-i lăsa

Sus pe înveliș

Sus pe-acoperiș

Zidul ca să-i ție

Vântul să-i adie

Ploaia să-i înmoaie

Foamea să-i îndoaie.

46. Apoi că-mi făcea

Aripi zburătoare

Din site și sfoare

Și de pe podiș

De pe coperiș

Îmi zburau spre soare

Spre câmpia mare

Și cum că-mi zbura

Nici mult că-mi ținea

Și jos că-mi cădea

Stană se făcea.

48. Dar bietul Manole

Meșterul Manole

Singur rămânea

De se tot gândea

Și tot plănuia

Cinci zile împlinea.

49.Iar cin se-ncerca

De-a se arunca

Iată c-auzea

Din zid că ieșea

Un glas-năbușit

Un glas mult iubit

Care greu gemea

Și mereu zicea:

51. Cum o auzea

Manea se pierdea

Ochii se-nvârtea

Lumea se-ntorcea

Norii se-nvârtea

Și de pe grindiș

De pe coperiș

Mort bietul cădea.

53. Cu lacrimi udată