- În sus pe Argiș
Prin cel cârpeniș
Plimbă mi se plimbă
3. Pe Argeș în jos,
Pe-un mal frumos
Negru Vodă trece,
Cu tovarăși zece
Nouă meșteri mari,
Calfe și zidari
Și Manole zece,
Care-i și întrece.
5. Ai, mic ciobănaș,
Neaoș ciobănaș
Cu oile umblând
Și mi le-ntorcând,
Nu cumva-i văzut
Pe unde-ai trecut
Un zid părăsit
Și neisprăvit
La loc de grindiș
La verde aluniș
7.Cât îl auzea,
Domnu-n veselea
Și curând pleca,
Spre zid apuca,
Cu nouă zidari
Nouă meșteri mari,
Cu manole zece,
Care-i și întrece.
Domnu de-mi pleca
Mult ca nu mergea.
9. Iar dacă-l vedea
Bine că-i părea
Din gură zicea:
Iată zidul meu
Aici aleg eu
Loc de mănăstire
Și de pomenire
Deci voi meșteri mari
Calfe și zidari
Curând vă gătiți
Lucrul de-l portniți
11. Și precum zicea
Domnul poruncea
Domnu-i ajuta
Și-le aducea
Var și cărămidă
Că-i pustie multă
Că-i lucrare ultă.
13. Dar ce se-ntâmpla.
Ziua ce-mi zidea
Noaptea se surpa,
c-așa domnul va
așa tot așa.
Ei se tot cerca
Zidul că-ndrepta
Zidul că-ntărea
Trei ani că lucra
Dar geaba era
Zidul ce-mi zidea
Noaptea se surpa.
15. Noaptea când sosea
Pe zid se culca
Și abia-ațipea.
Doamne, nu dormea,
În vis că visa
Un vis aievea.
Zi când se făcea,
El mi se scula
Zidul jos vedea
Și iar se gândea,
Ziua cât ținea.
17. Io că v-am chemat
Și v-am adunat
O vorbă să vorbim
Sfat să sfătuim
Plan să plănuim
Că zid ce zidim
Surpat î-l găsim
Și io c-am visat
Vis adevărat
Că-n zadar muncim
Că-n zadar trudim
Până nom clădii
Până nom zidi
Chiar în temelie
Tânără și vie
d-o dalbă soție.
19. Care mândrișoară
Care soțișoară
Întâi c-o veni
Joi de dimineață
Pe nori și pe ceață
Aici în departe.
Pe nori și pe ceață
Voi s-o apucați
Frumos s-o luați
Pe zid s-o urcați
În zid s-o băgați
Și să mi-o zidiți
Zidul să sfarșiți
Lucrul să-mpliniți.
21. Iată-n zori de zi
Manea se trezi
Ș-apoi se sui
Pe gard de nuiele
Și mai sus de schele
Și în câmp se uita
Drumul cerceta
Când vai ce zărea?
Cine când venea?
Soțioara lui
Floarea câmpului.
23. Doamne minunate
Doamne îndurate,
Vai, ce te-am rugat,
Toate mi le-ai dat
Dă Doamne ș-acum
Să-i iasă pe drum
Lupoaică turbată
Cu gura căscată
Cu limba-nfocată
Doar mi s-o speria
Doar s-ompiedica
Bucate o vărsa
Înapoi c-o pleca
S-o întârzia.
25. Manea mi-o vedea
Inima-i seca
Din ochi lăcrăma
Și așa mi zicea:
” Doamne Minunate!
Doamne Îndurate!
Orice te-am rugat
Toate mi le-ai dat.
Dă Doamne pe lume”
Ploaie cu spume
Să facă pâraie
Să curgă șiroaie
Apele să crească
Mândra să-mi oprească
S-o oprească-n cale
S-o întoarcă din cale.
27. Manea mi-o vedea
Inima-i plângea
Și iar se-nchina
Și iar se ruga.
Doamne, Doamne Sfinte
Doamne Milostive
Orice te-am rugat
Toate mi le-ai dat
Suflă Doamne un vânt
Suflă-l pe pământ
Brazii să-i îndoiaie
Paltini să-i despoaie
Munții să-i răstoarne
Mândra să-mi întoarne
Să mi-o-ntoarne-n cale
S-o ducă la vale.
29. Că mereu venea
Pe drum șovăia
Și s-apropia
Și amar de ea.
Iată c-ajungea
Meșterii cei mari
Calfe și zidari
Mult se-nveselea
Dacă o vedea
Manole că-mi sta
La cer se uita.
31.Ana se-ncredea
Și vesel râdea;
Iar Manea ofta
Și se apuca
Zidul de zidit
Visul de-mplinit
Zidul se suia
Și o cuprindea:
Pân la gleznișoare
Pân la pulpișoare
Iar ea vai de ea
Nici că mai râdea
Ci mereu zicea:
33. Iar Manea tăcea
Și mereu zidea
Zidul se suia
Și o cuprindea
Pân la costișoare
Pân la gleznișoare
Pân la pulpișoare
Pân la țîțișoare.
35. Doamne, Doamne Bune!
Trimite pe lume
Îngerașul tău
La copilașul meu
Ploaia d-o cădea
Pe el l-o scălda
Zăpada d-o ninge
Pe el mi l-o unge
Frunza d-o pica
Mi l-o înfășa
Vântul d-o sufla
Mi l-o legăna
Soarele-o luci
Și mi l-o încălzi.
37. Manole, Manole
Meștere Manole
Zidul rău mă strânge
Trupușorul-mi frânge
Viața mi se stinge
39. Iar cei meșteri mari
Calfe și zidari
Cum sta pe grindiș
Sus pe-acoperiș
Vesel se mândrea
Ș-apoi răspundea:
Ca noi meșteri mari
Calfe și zidari
Alții nici că sunt
Pe acest pământ
Află că noi știm
Oricând să zidim
Altă mănăstire
Pentru pomenire
Mai luminoasă
Și mult mai frumoasă.
41. Foaie ș-o lalea
Ei dacă vedea
Mult se văieta
Și mult se ruga
Dar Vodă zicea:
Nu voiu să mai fie
Nici să se mai știe
D-altă mănăstire
Chip de pomenire
Nici să vă suiți
Să vă bizuiți
Ca ea să clădiți.
43. Frunză de măceiș
Sus pe înveliș
Sus pe coperiș
Nouă meșteri mari
Calfe și zidari
Cu Manole zece
Care-i și întrece
Stau și tot privesc
Planuri plănuiesc
Și mereu postesc
Trei zile de vară
Și alte nouă iar Din zori până-n seară.
47. Și dacă-mi vedea
El mi se scula
Sită că-mi lua
Bine c-o cioplea
Șase muchi venea
Cu ținte-o bătea
Cu cuie de fier
Cu ținte d-oțel
Și unde-o bătea
Sânge că țâșnea
Nimic nu-i păsa
C-așa Domnul va.
50. Manole, Manole
Meștere Manole
Zidul rău mă strânge
Trupușoru-mi frânge
Copilașu-mi plânge
Viața mi se stinge.
52. Iar unde cădea
Ce se mai făcea?
O fântână lină
Cu apă puțină
Cu apă sărată Cu lacrimi udată
2. Plimbă Negru Vodă pe alba-i moșie
c-o verde cocie,
verde zugrăvidă,
într-aur poleită
cu opt telegari,
cu nouă meșteri mari,
și Manole zece,
care mi-i întrece.
4. Ei că mi-au umblat
Țara-n lung și-n lat
Ei că se plimba
Si-mi și căuta
Loc de mănăstire
Și de pomenire
D-un cioban să da.
Domnul de-l vedea,
Vreme nu pierdea,
Din cale-l oprea.
Și mi-l întreba.
6. Ba doamne-am văzut
Pe unde-am trecut
Un zid părăsit
Și neisprăvit.
Câinii cum îl văd
La el se răpăd
Și latră-n pustiu
Și urlă a mortiu
8. Și iată-mi vedea:
Cel zid părăsit,
Vechi și mucezid,
De mult părăsit.
Iar de-mi ajungea
Și dacă-l vedea
Bine ne părea.
Domn descălica
Pe jos că mergea
Cruce iși făcea
Și se închina
Zidul ocolea
Zidul ca-mi privea.
10. Ca să-mi ridicați,
Aici să-mi durați,
Mănăstire manăstire-nnaltă.
Cum na fost mai alta,
Că voi da averi
Voi face boieri,
Iar de nu,apoi,
V-oi zidi pe voi
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii.
12. Faoie și-o lulea
Manole-ncepea
Sforile-ntindea
Locul măsura.
Șanțuri lungi săpa,
Lucrul că-mi zoria
Zidul că-mi zidea.
14. Foaie și-o lalea
Manole-mi vedea
Pe gânduri că-mi sta
Din adânc ofta
Iar dacă-mi vedea
Că nu folosea
Și nu-nainta
El mi se scula,
Zori când se ivia
Lucrul nu lucra
Că toată ziua
Din ochi măsura
Gându-și frământa
Soare când sifințea
Lucrul când lăsa
Acas-nu-mi pleca
La zid că mânca.
16. Eară când sosea
Lucrul când lăsa
El că-mi-și chema
Nouă meșteri mari
Calfe și zicari
Icoana-mi lua
Pe masă o punea
Din gură zicea:
Nouă meșteri mari
Calfe și zicari.
18. Hai să ne-nchinăm
Hai să ne rugăm
Și hai să jurăm
Jurământul mare
Pe pâine, pe sare,
Pe sfintele icoane
20. Cei nouă zidari,
Nouă meșteri mari
Ei mare că-mi sta
Până se-nsera.
Acas când mergea
Vorbe nu-și ținea
Taina n-o păstra
Și că îmi spunea
La cele soțioare
La cele zinișoare
Lucrul să-ntârzie
La zis să nu vie
Joi de dimineață
Pe nori și pe ceață
22. Ea se apropia
Și îi aducea
Prânz de mâncătoare,
Vin de băutură.
Cât el o zărea
Inima-i sărea
În genunchi cădea
Și plângând zicea:
24. El, cum se ruga
Domnul l-asculta
Lupoaica-i ieșea.
Ea se speria
Și se-mpiedica.
Bucate vărsa
Înapoi se-ntorcea
Și altele lua
La zid că-mi pleca
La drum că-mi zoria.
26. Domnul se-ndura
Norii aduna
Ceru-ntuneca
Și curgea deodată
Ploaie spumecată
Ce făcea pâraie
Și umbla șivoaie.
Dar oricât cădea
Mândra n-o oprea
Ci ea tot venea
Și s-apropia.
28. Domnul se-ndrura
Ruga-i asculta
Și suflă un vânt
Un vânt pe pământ
Paltini că-ndoia
Brazi că depoia
Munții-i răstruna.
Iară pe Ana
Nici c-o înturna
Ea mereu venia.
30. Mândra-și săruta
În brațe-o lua
Pe schele o urca
Pe zid o punea
Și glumind zicea:
Stai mândruța mea
Nu te speria
Că vrem să glumim
Și să te zidim.
32. Manole, Manole
Meștere Manole
Ajungă-ți de șagă
Că nu-i bună, dragă
Manole, Manole
Meștere Manole
Zidul rău mă strânge
Trupușoru-mi frânge.
34. Iar ea vai de ea
Tot mereu plângea
Și mereu zicea:
Manole, Manole
Meștere Manole
Zidul rău mă strânge
Țîțișoara-mi frânge
Copilașul-mi plânge.
36. Manole tăcea
Și mereu lucra
Zidul se suia
Și o cuprindea:
Pân la costișoare
Pân la țîțișoare
Pân la buzișoare
Pân la ochișori
Încât vai de ea,
Nu se mai vedea
Se auzea
Din zid că ieșea
Un glas ce zicea:
38. Zidul se-nălța
Zidul se-nchiega
Și ce se lucra
Noaptea nu cădea
Pân se isprăvea
Sfânta mănăstire
Pentru pomenire
Dar pe când lucra
Tot mai auzea
Un glas răgușit
Un vaiet topit.
40. Voi meșteri zidari
Zece meșteri mari
Spuneți-mi cu drept
Cu mâna la piept
De aveți meșterie
Ca să-mi faceți mie
Altă mănăstire
Pentru pomenire
Mult mai luminoasă
Și mult mai frumoasă?
42. Domnu-i asculta
Și pe gânduri sta.
Apoi poruncea
Schelele să strice
Scări să le ridice
Iar pe cei zidari
Zece meșteri mari
Să mi-i părăsească
Ca să putrezească
Acolo pe grindiș
Sus pe-acoperiș.
44. Și dacă-i zicea
Acolo-i lăsa
Sus pe înveliș
Sus pe-acoperiș
Zidul ca să-i ție
Vântul să-i adie
Ploaia să-i înmoaie
Foamea să-i îndoaie.
46. Apoi că-mi făcea
Aripi zburătoare
Din site și sfoare
Și de pe podiș
De pe coperiș
Îmi zburau spre soare
Spre câmpia mare
Și cum că-mi zbura
Nici mult că-mi ținea
Și jos că-mi cădea
Stană se făcea.
48. Dar bietul Manole
Meșterul Manole
Singur rămânea
De se tot gândea
Și tot plănuia
Cinci zile împlinea.
49.Iar cin se-ncerca
De-a se arunca
Iată c-auzea
Din zid că ieșea
Un glas-năbușit
Un glas mult iubit
Care greu gemea
Și mereu zicea:
51. Cum o auzea
Manea se pierdea
Ochii se-nvârtea
Lumea se-ntorcea
Norii se-nvârtea
Și de pe grindiș
De pe coperiș
Mort bietul cădea.
